Dintre aceste justificari, doua au fost evidentiate ca fiind principale si aduse in atentia publicului cu fiecare ocazie: protectia mediului (de unde si alternativa “taxa de mediu”) si protectia industriei auto romanesti.

Protectia mediului este o justificare realista, dar una ce a fost tratata cu superficialitate si exploatata in interesul mentinerii taxei auto. O simpla limitare a varstei autovehiculelor importate ar fi fost mai nimerita, si in orice caz, bine venit dupa ce actualul parc auto al Romaniei ar fi fost curatat de vechituri. Programul “Rabla” este insuficient. In ciuda ajutorului financiar in achizitionarea unui autoturism nou, acest program limiteaza sensibil accesul oamenilor cu venituri mici catre un automobil de calitate, acestia nedispunand de miile de Euro aditionale pana la pretul final.

Pe langa programul “Rabla”, se impuneau masuri de incurajare a renuntarii la autovehiculele vechi si poluante. Datorita costurilor ridicate si a drumurilor ce trebuie facute pentru casarea unui automobil, multi romani au ales fie sa nu renunte la masini, fie sa le lase in paragina pe marginea drumului sau ocupand locuri de parcare.

Asadar, pana la taxa auto care protejeaza mediul, Guvernul Romaniei avea alte prioritati. Din pacate, aceste prioritati ar fi insemnat costuri, si nicidecum profit, asa cum este taxa auto.

In privinta celei de-a doua justificari, de protectie a industriei auto romanesti, masura se dovedeste a fi una discretionara ce prin protectia acestei industrii afecteaza nivelul de trai al populatiei. Industria auto romana ar face bine sa fie cea care face primul pas pentru a se proteja. Cum? Prin investitii in cercetare, in strategii noi de piata, nu numai prin face-lift-uri aduse unor modele auto necompetitive din punct de vedere calitativ. Iar asa-zis-ul pret redus, pe hartie este departe de ceea ce ne vand reclamele.

Justificarile aduse de sindicalistii Dacia alaturi de vicepresedintele Constantin Stroe sunt puerile si in principiu reprezinta un atac la bunul simt de compatriot roman. Sa ne fie cu iertare dar, zeci de ani de-a randul, Dacia a fost (si continua sa fie) principalul autoturism vandut pe piata romaneasca. De ce trebuie acum romanii (care au platit suficienti bani uzinelor Dacia) sa plateasca din nou investitiile proaste si lipsa de competitivitate a producatorului?

Vanzarile au scazut, este adevarat. La fel de adevarat esti si faptul ca importul de autoturisme second hand a afectat vanzarile, dar mai important este motivul din care acest import a reusit sa afecteze industria auto, iar cuvantul cheie este CALITATE. Esti indisputabila diferenta de calitate dintre anumite autoturisme vechi de 2,3 sau chiar 4 ani fata de autoturimele noi produse in tara, de multe ori pentru acelasi pret. Romanii nu mai sunt la fel de dispusi sa-si sacrifice finantele cand pot obtine calitate mai buna.

Intervine si problema santajului emotional prin amenintarile cu disponibilizari. Sincer, este grav si dureros, dar la fel de grav si dureros este faptul ca achizitionarea unui autoturism devine un lux si nu o decizie de utilitate. La fel de grav este faptul ca achizitionarea unui autoturism duce la cresterea gradului de indatorare al romanilor si la fel de grav este faptul ca intr-un final, aceasta decizie afecteaza bugetul de stat, atat de trambitat cand se aduce in discutie industria automobilelor noi.

Incapacitatea guvernantilor de a lua o decizie in privinta taxei auto nu isi gaseste sursa in justificarile de mai sus. La baza acestor tergiversari, chiar si cu riscul proceselor (castigate tot mai des) sta simplu fapt ca incasarile din taxa auto – returnabile cu siguranta in viitor – reprezinta un imprumut cu dobanda 0% acordat statului roman de catre cetateni.

Deci iata ca nu este vorba de indecizie ci de un interes in a atrage aceste fonduri cu cheltuieli cat mai mici. Mediul? Industria auto? Sunt doar praf in ochii celor ce cauta un raspuns.